m-acceptă cineva aşa cum sunt
să-mi facă dimineaţa o cafea
c-un piculeţ de dragoste în ea
iar eu pe altul să-l visez pe gând?
m-acceptă cineva ca pe-o aspirină
ştiind ca nu-s a lui ci-a unui vis
cu gândul intre iad şi paradis
mereu în gând cu focul şi lumina?
visarea nu-i furată de nimic
e pasăre ce zboară ca ideea
acolo unde-există Visaleea
şi zânele-şi împart ceai din ibric
m-acceptă cineva ca pe o soră
ca între noi o sabie să stea
iar corbii să se sperie, să vrea
să lase-n urmă doar o auroră?
nu, nu e nimeni şi atunci m-aşez
pe o sofa comodă şi rămân
cu 4 foi trifoi la mine-n sân
rotindu-mi visul ca pe-un titirez.
Ultimele zâne întâlnite mi-au mărturisit că nu prea agreează ceaiul…
Uf, crezusem ca ai sters blogul, nu reuseam sa-l accesez. Bine ca s-a rezolvat. Visaleea e un poem in sine.
Seara minunata sa ai
Ma duc sa-mi invart si eu un vis ca pe un titirez…multumesc pentru ideea sublima!
Iulia! ma bucur de fiecare data cand se poate intra la tine..eu zic sa nu mai inchizi visalea deloc si sa ne lasi mai des inauntru..si mai am o rugamite..Andi are perfecta dreptate, ideea cu invartirea viselor ca pe niste titireze e grozava, insa vreau o poza si indicatii precise despre cum se procedeaza corect pentru obtinerea unui exercitiu perfect..o poza cu un vis invartit pana la ametire..
bine?
Îmi cer iertare că nu fac referire la articolul postat şi cer permisiunea de a vă face o invitaţie ( ţie şi cititorilor tăi ) la a vă expune părerea despre ce înseamnă prietenia şi ce este un prieten. Pentru o mai bună provocare, reamintesc ceea ce spunea Napoleon Bonaparte şi anume că ,,Nu există prieteni ci doar momente de prietenie…” Vă aştept cu mare drag aici, la Psalmdedor.
Sarumana tuturor
sa fiti sanatosi si plini de dragoste!