Poeme

click Aici pentru “Vedenii” de Efipal

dacă vezi tu, bunăoară
chiar luceafărul de seară
din cămara cea pitică
sari, iubire, c-o alică
puşcă glontele ca macul
să m-adoarmă cald, săracul
apoi, Romeo, goleşte
plosca ce îţi ciripeşte
să murim n-aceeaşi oră
beţi de ploaia incoloră.

minunatul poem de la care s-a pornit:

Doar luceafărul de seară
Pot să-l văd azi din cămară.
Dar n-am geam, fereastra-i mică,
Stau chircit ca o pisică,
Şi cum rumeg cerceveaua
Parcă simt iar baclavaua
Ce mi-ai dat-o ieri, în curte,
M-a-ndulcit …şi-s doruri multe
Pe la mine prin iatac
Unde, lâng-un pui de drac
Zace-o ploscă dezmaţată,
Inflamată
C-am golit-o. Mă întreb dacă o doare
C-am lipsit-o de pudoare ?
Ce să fac ?
Nu-s bob de mac,
Nu-s nici verde, nici albastru,
Glasul meu nu-i nici măiastru,
Sunt plecat şi sunt acasă,
Nu sunt beat, dar zac sub masă
De-o angoasă
Ce-i geloasă
Pe-un crâmpei de dor de ducă
Şi pe-o buză de nălucă.