inspirată de titlul unei poezii de Simina “Sfârşitul sărutului”
Cu aripile grele – sub luna parfumată
Ce razele-şi coboară, înviorând poiana
Aşa zburăm iubito – prin lumea fermecată
Ne temem doar de-un demon din vechea Ramayana
Căci buzele şi dorul au cunoscut sfârşitul
În mii de cioburi albe sărutul s-a-mpărţit
Şi noi suntem ca alţii … ce reconfirma mitul
Iubirii ce-i învinsă de timp şi infinit.
Ni s-a prelins dulceaţa, ne odihnim, copilă
O ultimă privire la capăt de sărut
Îţi dau, frumoasă dragă, iar ochii-mi de acvilă
Sărate ape lasă, iubirii ca rebut.
frumoase versuri … ideea este una frumoasa, insa nu stiu de ce am simtit nevoia de a citit o continuare … adika cred ca acest gen de tema ar merita agordat mai pe lung … sau continuat putin … orcum … numai de bine … by Sc0rp†0n
cine stie caile iubirii? poate va exista si o continoare mai optimista!
erata : continuare
ps: mersi de trecere