de vrei îţi deschid inimioara aşa:
îţi culc chipul dulce pe moale bumbac
o las ca să intri pe cal fără şa
îl văd cum aleargă prin lumi de tabac
de vrei ţi-o deschid, numai cere-mi atât
să treci peste-un umăr c-un cal argintiu
mi-alunecă stropii de apă pe gât
din streaşina mică şi arsă ce-o ştiu
de vrei ţi-o deschid, numai cere-mi atât
să treci peste-un umăr c-un cal de pământ
şi pune-o petală de roză pe gât
din lumea aceasta aproape mormânt
dar eu am să trec dorul tău înţelept
să-şi afle raţiunea la porţi de lichid
aşa liniştite perniţe din piept
vor arde-mpreună, topindu-se-n vid.
