pentru ochii tăi cu lumina apă-n cădere
ea respiră încă
frigul dintre doua lumi
e tristă şi brună şi singură ca o zeiţă africană
desigur e iubită de un bărbat care îi unge trupul
în fiecare zi
cu ulei de măsline
un om care îi adoră surprinzătorul loc
unde brăţara-i de-alamă i-atinge glezna subţire
şi-i scrie poeme şi-i adună flăcările stelelor
în pumn
şi ea-şi revarsă părul aspru pe bambusul braţelor lui.
pentru tine ar coborî treptele morţii
s-ar ascunde înfricoşată în luntrea lui Caron
şi-ar scufunda-o cu blestemele dragostei ei
ar aspira apele Styx-ului în pâlnia sânilor blânzi
şi ţi-ar face dimineţile ceai în ibric.
ţi-ar naşte copii din lut i-ar arde cu ochii ei somalezi
să fie amulete arboreicei voastre iubiri
din moarte-n viaţă ar sculpta sărutări
aşa este ea, mireasa neştiută ochilor tăi
cazând târziu ca o undă brună-n eter.
