îţi vei aştepta străjerul
până când
îţi va veni dezgheţând cu iubire irisurile iasomiei
şi-ţi va coase rochiţa în bolduri de raze
precum aburul din şemineul nescrisului
purtând-o senin la picioarele tale
te vei îmbrăca în ea
cu infantil regret
iar el se va întoarce
în cubul cu miere
unde
îşi va îndumnezei suferinţa
tăcut.
