se-ntorc iar porumbeii în zbateri alemande
din temniţele grave ce pieptul lor le ţine
se-ntorc cu luminiţa prin pulpele dansande
din nori şi de departe, din stelele senine
se-ntorc să-şi pună cordul pe tobe africane
şi pene să îşi lase pe un altar de frunze
mereu vântul să urle neobosit prin dane
şi dincolo de marea cu valurile-obtuze.
se-ntorc ca răni să-nchidă şi copilaşi să râdă
zbătându-se pe palme cand stelele-s ascunse
se-ntorc ca primăvara să-nvingă moartea hâdă
pe cruce Hristul cântă, Îi stau pe palme-mpunse.
