Eva de corali este ascunsă sub nisipuri ca o mare
marea este ascunsă în infinitul Evei ca o bobiţă de coral
nisipul care se târâie în vânt în deşert e o Evă care îşi cere dreptul la ploaie
umbrela o deschid când plouă cu Eva
când din norii însinguraţi se prefigurează gustul buzelor ei
nimic nu e mai simplu ca ploaia din Eva
atunci cred eu că Mozart şi-a scris primele note de sidef
sau porumbelul s-a reîntors pe arca lui Noe cu aripile grele de muzica din ea
şi parcă Gioconda are ceva din degetul ei mic care zâmbeşte întotdeauna spre răsărit
Eva de corali este mama tuturor
poate că bătăile inimii ei se ascund în toaca de duminică
lovită în faţa tuturor bisericuţelor de lemn
şi în ecoul clopotelor de ghiocei îşi ascund simplitatea
Eva de corali mă poarta pe braţe
mă înfăşoară în părul ei ca un val albăstriu
eu ştiu că ea m-a aruncat în viaţă ca o culme de apă
în pântecul ei şuieră încă o balenă în pântecul balenei şuieră un Iona
ea e mereu mare
mereu blândă
când valul nu îi este o undă a rugăciunii.
