treceau vapoare-n iz de portocal
eu ţi-am văzut batista cum ningea
pe colţul prea rănit de lângă stea
de pescăruşi gemea cerul oval
în cuib de valuri perlele cântau
mă doare de frumos. nu pot să spun
despre acea crenguţă de alun
ce înverzea cuminte să o iau
şi-am stat s-alunec, unda mă chema
să urc pe puntea umedă-n parfum
cântai pe-o harpă – părul lung de fum
pe umeri cârlionţat se alinta
şi m-ai privit cum nici nu a ştiut
vreodată visu-acela a picta
n-am îndrăznit decât a-ţi săruta
încheietura mâinii, şi-am tăcut.
doar norii grei de boabe de coral
tot scuturau spre îngeri rugăciuni
să crezi în puritate şi-n minuni
şi-ntr-un vapor cu iz de portocal.
