celesta pasăre-măiastră piguleşte
praf meteoric licărit târziu din aştri
lovindu-şi visu-n moarte picură regeşte
o lacrimă din ochii-i mari lucind albaştri
nu am văzut nicicând o pasare să plângă
al morţii jar ce-i smulse puiul din fiinţă
pe aripa-i celestă viaţa-ar vrea s-ajungă
să-i dea albul de spuză fără de dorinţă
mireasă a durerii simplu-ncoronată
aş plânge-o şi aş murmura-o vie-n aştri
e pasărea ce cuibul şi-a pierdut odată
e porumbelul cu ochii mari, senini, albaştri.
