bat clopote la Notre Dame
în aer – iz de ghiocei
vitraliile cu focul hram
te ţintuiesc, lumini să iei
bat clopotele-i iar Crăciun
săracul din poema mea
îşi încălzeşte la ceaun
subţire supa de fidea
e cerul plumburiu să-l tai
bat clopote la Notre Dame
ciudate florile lui mai
de gheaţă sunt postate-n geam
un cerşetor cu ochii bruni
vioara pleacă, obosit
arcuşu-ar spune iar minciuni
zglobiu sau poate zgribulit
bat clopotele – viu, uşor
ca-n simfonia lui Apus
pe tâmpla Lui stelele dor
se naşte-n iesle-acum Isus.
