de gheaţă-ţi simt azi sânul tău, domniţă
în muguri şi în vaporos mister
se-ascunde-apoi sub bruna ta cosiţă
când vreau sa îl ating, fructul să-i cer.
pârâu curgându-ţi selenar în plete
privesc cum timpul ţi se-nchină tot
încearcă ochii-n basm să te desfete
dar sa te am cu totul, nu mai pot.
căci pleci să-ţi dărui visul unui rege
ce are-n cer un nesfârşit hotar
şi nu mai pot cu gând a te-nţelege
de ce eşti tristă, de-ai zâmbi măcar…
iubita mea învesmântată-n negru
a clopotelor limbă-n catedrală
o să te închini în legământ integru
iubirii unui zeu, ce zi fatală!
nu merge-n moarte, ci vino cu mine
iubirea-i vis terestru, nu divin
pe braţele-mi de mire te voi tine
a te avea o viaţă e puţin…
