Poeme

sursa foto:http://www.irises.org.au/crested.htm

-

dacă mă ridic acum
din oboseala palmelor mele de păpădie îndrăgostită de seve
cu-îndrăzneala unei mici Eve
de fum
să îţi rotunjesc fanteziile sprâncenelor
până îţi vine să lăcrimezi
în colţul genelor
chiar
ca piticotul acela
cu obrajii ca doua rodii
…atât de trist sub bărcuţa lui de chipiu
pentru că a fost ascuns
de infanta tărâmului-puzzle
după o frunză de cărbune

-

dacă mă hotărăsc acum
să
plutesc
în fericire
purtând în buzunare
chiar ca în nişte pahare
pinguinii domnului cuvânt
ce îşi hrăneau puii pictaţi pe perna celei dintâi îmbrăţişări
cu muguri de brad
din grădina ce are în mijloc
povestea căprioarelor
şi cel mai simplu poem

-

dacă braţele mele se vor deschide astfel
cu curaj
de paj
spre dragostea pe care nu îndrăznesc
decât cu mare teamă
a o imagina prea fericită
în clipită
când adesea mă întreb
de se destrămă
când păşesc

-

…atunci timpul-nostru
îşi va pune mâinile pe piept
ca un condamnat
îl vom lega desigur cu coarde din cânepă
strâns strâns
de pat
în dormitor
ca pe un baubau răufăcător
să-i fie secunda cuminte
ca un lămâi
ca o şcolăriţă în clasa întâi.

sursa foto: http://farm3.static.flickr.com

-

mărturisesc dragostea albă
de pe piscul durerii mele pe care stau
ca pe o punte
de trandafiri ai zăpezilor
cu care iubitul meu mângâie suflarea samovarului
în dimineţile cu măşti veneţiene
purtate mereu de ceilalţi actori-în-teatrul-absurd
niciodată de noi doi
albi şi goi
cumpene pentru fântâni pline pana la buze
naiuri gemene
prin care trece apa pentru viitorii noştri prunci
ceaiul naivilor

-

îmi feresc umărul de rugina apelor
deşi treptele se zidesc pe undă

drumul – acelaşi
chemând ca un horn tuciuriu
povesti vânătoreşti
despre cuţite răutăcioase
însă rubinul nostru păstrează altfel de străluciri

… şi totuşi
atâtea cimitire ale elefanţilor aveţi în minte
măi purpuriilor
atunci când pedalaţi pe biciclete de fildeş
aproape de ochii iubitului meu !

am adormit
încă boabele de grâu cad din copacii vorbitori
spre tărâmuri cunoscute inimii mele
…îmi pare că visez
şi atunci
găsită de o altfel de dimineaţă
deschid ochii spre o altă culoare
încropită din cele două
şi atunci ştiu
de ce
toate rochiţele zânelor
sunt rozuri zurlii zidite zdup-woop de zei
din stambă
…şi îmi lepăd cămaşa de noapte
pe care dragule nu ştiu de ce nu o iubeşti
mă apropii de fereastră
unde muşcata îmbrăcată ca o păpuşă barbie
zâmbeşte în glastră
să simt bătăile de inimi ale stelelor
şi-o mână trandafirie pe gambă.

-
sursa foto:http://www.zastavki.com

deschisă-i poarta celor ce-or păşi
spre lumea piticoţilor cu fes
căci gândul plutitor nu e eres
ci ploaia ce hrăneşte lotuşii
-

să stai să baţi, să cazi şi din picioare
deşi vei fi lovit poate cu fire
de lăcrămior sau poate trandafire
ce-şi uita genul arşi, dar nu de soare
-
să-nveţi cum să te joci cu licuricii
de pleacă unul – să aprinzi o floare
să culci făptura-i de scăpărătoare
ca s-o ridice-n cer preoţi-aricii

-
s-asculţi pe zâne chiar şi când se ceartă
cum să arunce prăjituri lui zmeu
să le-nţelegi şi-atunci spre empireu
meşteşugită-o fi şi dragostea pe dată
-

tu să iubeşti aprins, cu-aşa măsură
să vrei să laşi natura-ţi de felină
va fi cu tine cerul, în surdină
să poarte toate stelele-n trăsură
-

să chemi cu gândul fără de insultă
cu picătura albului cel bun
Raţiunea-Foc să-ţi spele cu sapun
chiar ochii de ţi-s răi şi nu te-ascultă

-
-

şi de-o să plângi pe toate, o bucată
din cer s-o strecura sub ochiul mic
safirul ce-i al tău, vei fi pitic
un om cu fes în lumea fermecată.

frumoasă e ploaia cu zdrenţe de apă
când stăm la fereşti cu un dor drăgălaş
în inimi iubirea pătrunde şi sapă
cum nu ştie raza răni un cosaş

ating gura ta cu un picur de rouă
aşa ştie draga să-ţi fure-un sărut
un cord a străpuns pe un altul în două
nu vreau versul trist şi îi pun atunci scut

doar dragostea-i simplă şi-ajunge prin sine
din nou eşti alături, vlăstar de santal
şi cel mai gingaş căprior îţi revine
să bea din parfum la al inimii bal.

Moş Crăciun aleargă, săniuţa-i plină
portocale, mere, afine sau mure
chiar şi-o stea-mprumută gustul de pădure
unde veveriţe-un pui de cuc alină

Ninge cu sticloase florescenţe albe
din ochi de lumină, totul e lumină
chiar şi of de-ursache e o vitamină
ce o prinde Moşul cu-altele în salbe

totul doarme-acolo doar o stea luceşte
cerul e pe Ceruri albe suprapus
ca pe-un cântec moale Tatăl o pazeşte
amintind de ceasul Micului Isus

şi iar vede Moşul de sub ochelar
drumul către hornuri, fructele să lase
plicuri albe are şi ciudate vase
ce nu se pot sparge de ai vrea barbar.

ce frumos aleargă caii spre-nălţime
n-au aripi intinse dar iubirea-i urcă
în ale lor coame raze se încurcă
în glas de iubire albă din vechime

şi suişul greu e doar când nu-i iubire
caii ne sunt dragii tot rătăcitori
poate lângă steauă întâlnesc şi flori
ce se-agaţă-n coame milioane fire

îmi opresc poemul, prinde să danseze
muzica e blandă, radiază caldă
în lumina-aceea caii albi se scaldă
nu mai ştie cordul cum să sângereze.

a ierbit toamna de september jucăuş
soarele şi luna s-au ascuns într-o cană cu lapte

ce bine e când treci pe stradă şi oamenii sunt
nişte pagini de poezie colorată!

frumos vă şade, măi oamenilor
măi zmeele lui Dumnezeu

ce mai vreţi de la viaţă
i-aş intreba…

un dram de pâine un pic de vin
un pic de culoare
un pic de nuştiuce
milă de la Dumnezeu şi multe curcubee
printre zmee
şi nici măcar o frunză atee