cu supărarea în traistă revii uneori în faţa colii albe, râs cu plâns ce atrag după sine nişte concluzii ce te-ar determina să îţi revizuieşti naturala deschidere şi încredere că cei din jurul tău te pot face mai întotdeauna să simţi că timpul nu trece în zadar, ci din contră că i se adaugă un parfum inefabil, că bucurându-te “în” timp, fiinţa ta creşte şi poate să îşi redescopere noi valenţe.
ea e naturală pentru că am venit toţi pe această lume cu această deschidere frumoasă, nepătată, curată.
-
însă dacă ai avut şansa şi există oameni în viaţa ta care într-adevăr îţi prilejuiesc să te exprimi, să te bucuri, să creşti, oameni care în niciun fel de context nu s-ar dezice de la anumite pricipii morale ce ţin de verticalitatea aceea, de nobleţea de caracter aceea ce chiar te împinge spre a-i îndrăgi, a-i respecta, a-ţi dori timp alături de dânşii fără pic de fals, chit că asta înseamnă să taci să râzi să fiţi supăraţi ori revoltaţi ori să împărţiţi activităţi diferite cu bucuria şi liniştea că acel om drag este în preajma ta – aşadar de ai avut această şansă, întâmplări ori oameni de natură opusă te întristează amarnic (prin contrast), eşti dezamăgit, dar totuşi drăgălăşenia universului tău îţi rămâne păzită.
-
cel mai trist este acel om care poate prin împrejurările nefericite ale vieţii nu mai are nimic de păzit.
-
ca o recomandare deosebită, îmi aduc aminte acum de o carte foarte tristă, foarte foarte tristă dar şi foarte frumoasă, #scrisori de la capătul zilelor (de Florin Mugur) – o carte de o sensibilitate deosebită pe care v-o recomand cu sfială, şoptindu-vă poate, într-atât e de emoţionantă trăirea în tristeţe adâncă a unui spirit nobil, pusă în pagini de jurnal.
-
aşadar, dragii mei, nu vă pierdeţi credinţa în bine şi frumos, bucuraţi-vă de ele din toată inima, aveţi speranţă în viaţă, precum nişte copii.
-
nu vă complaceţi în falsitate, mai ales în ceea ce priveşte persoanele foarte apropiate. aveţi de păzit propriul suflet, curăţenia interioară şi de ce nu inocenţa lui, ce îi permite ca pe parcurs să fie disponibil să traiască clipe de o frumuseţe autentică. veţi fi ţinuţi minte pentru frumuseţea sufletului vostru, şi nu pentru zdrăngăneala aparenţelor ce trebuie salvate întotdeauna cu un colac nepotrivit. îndrăzniţi să fiţi voi înşivă. bucuraţi-vă de simplitate, de poveşti…
-
şutul în fund să vă facă mai îndârjiţi în a preţui de 1000 de ori mai mult timpul petrecut cu cei care sunt dragi sufletului vostru. acceptaţi că viaţa este diversă, nu doar alb, nu doar negru, nu doar alb şi negru ci alcătuită din nuanţe ce au puterea mereu să surprindă şi să înţelepţească.
-
multe ne vor face să uităm de aceste adevăruri simple, dar vom ajunge iarăşi şi iarăşi să le apreciem, după ce ne-om opri din plâns. să dea D-zeu ca tristeţea să ne fie împărţită cât mai zgârcit de viaţă.